Descriere: Aspect din cadrul unui meci de volei feminin, desfășurat în aer liber, într-o zonă montană. Voleiul a fost introdus pentru prima dată în România după Primul Război Mondial, în jurul anilor 1920-1922, după popularizarea sa în statele europene de către soldații americani din cadrul Asociației Creștine YMCA (Young Men's Christian Association). Primii practicanți ai voleiului au fost membrii ai armatei, atașați misiunilor militare americane, urmați de studenții din marile centre universitare din țară. Ulterior, acest sport a devenit popular în școli, elevii și liceenii participând la competiții locale și regionale. Recunoașterea oficială a sportului în cadrul competițiilor a fost determinată de înființarea Federației Române de Volei în 1931, alături de cea de baschet, ceea ce a condus la organizarea primelor competiții naționale. Deși atenția era îndreptată spre echipele masculine, au existat și echipe feminine practicante ale acestui sport, în special studente ale universităților din țară. În marile centre universitare precum București sau Cluj, se organizau campionate anuale pe facultăți. În perioada interbelică, meciurile feminine de volei aveau caracter demonstrativ și local, sportul de echipă situându-se într-o etapă de tranziție, care a dus la creșterea vizibilității feminine în lumea sportului în cadrul competițiilor naționale și internaționale. Meciul din imagine se desfășoară pe un teren cu iarbă, având în fundal o zonă montană și clădiri cu o arhitectură specifică satelor și stațiunilor montane din România. Jucătoarele poartă echipamente sportive clasice: cămăși/tricouri simple și pantaloni scurți de culoare deschisă. Coafurile și croiala hainelor sunt strâns aliniate cu moda sportivă feminină din anii 1930–1940. Sportiva cu nr. 6 pe tricou pasează mingea peste fileu, echipa adversă aflându-se în așteptarea balonului.